Ce s-a ?ntamplat la du?uri a scos-o pe SolHi cu totul din s?rite. De aceea continua s? loveasc? f?r? ?ncetare sacul de box de vreo trei ore deja, f?cand s? r?sune ?ntreaga sal? de sport datorit? strig?telor ei ?i-a respira?iei greoaie, care se asem?na ?n acele clipe enorm cu sunetul scos de o locomotiv? cu aburi.

  Se afla ?n sala de sport de multe ore deja, dar asta n-o f?cu s? se simt? mai bine. Nici m?car nu sim?i c?-i disp?ruse oboseala din oase sau uitase de ce se ?ntamplase cu DooSan la du?uri. Din contr?, ?ncepu s? vad? tot mai des fa?a radiant? a lui DooSan, care ?i zambea provocativ de parc? ca?tigase o mare b?t?lie ?n fa?a ei. De aceea, dintr-o dat?, SolHi se sim?i ?i mai lipsit? de puteri, ceva ce-o f?cu strige ?n cele din urm?:

  ?E procuror mai nou?! Ce mama naibii e asta? Mai mult decat atat, de ce mama naibii a ales anume echipa mea ca s?-?i extind? puterea? Ce mai vrea de la mine? Am pl?tit ?n acea noapte mai mult decat trebuia s? pl?tesc, c?ci… chiar dac? am ucis pe cineva atunci, am pl?tit pentru asta mult mai mult decat a? fi pl?tit ?ntr-o ?nchisoare de maxim? securitate. Chiar ?i a?a, asta nu pare s? fie de ajuns pentru Han DooSan. Din contr?: cere mai mult ?i mai mult. Ca un caine de van?toare capabil s?-?i ?nfig? col?ii ?n gatul victimei ?i s? n-o lase s? scape decat moart?.” ?n timp ce striga asta, SolHi se sim?i din ce ?n ce mai agitat?. Cum s? nu se simt? astfel cand ?tia cine era Han DooSan de fapt?! Mai mult decat atat, ?i era victim? de ?apte ani deja, de aceea ?i ?tia prea bine c? rivalitatea ?i ura dintre ei n-o s? dispar? nicicand.

  Sim?ind toate astea, SolHi strig? din nou, ?Doar las?-m? ?n pace, pentru numele lui Dumnezeu!” Dup? asta, sim?indu-?i sangele fierbandu-i ?n vene din cauza furiei, SolHi d?du cu piciorul sacului de box. O lovitur? pe care o primi ?napoi cand sacul de box se ?ntoarse brusc spre ea, trantind-o ?n cele din urm? la p?mant.

  Astfel, stand a?ezat? pe podea ?i sprijinindu-?i capul ?n maini, SolHi continu? s? respire accelerat, ?ncercand s? se calmeze. Ceva ce nu se ?ntampl? ?ntr-un final, c?ci ?ncepu s? se simt? mai r?u decat pan? atunci. Se sim?ea dezolat? ?i singur? de parc? ?ntreaga lume c?zuse peste umerii ei, f?cand-o s? ?n?eleag? pentru a nu ?tiu cata oar? c? dup? acea zi, cand se re?ntalnise cu Han DooSan, nu mai era capabil? s? se st?paneasc? ?i c? lucrurile se schimbaser? radical.

  Anume asta ?i-o f?cu la un moment dat s?-?i doreasc? s? fi murit ?n acea noapte. ?tia c? astfel n-ar mai fi suferit cel pu?in pentru tot ce s-a ?ntamplat ?i n-ar mai fi sim?it suferin?a din suflet. O suferin?? care o ucidea ?n fiecare clip? ?n care ?l vedea pe DooSan ?i, din ce ?n ce mai des, ?ncepu s? simt? c? era pe cale s? colapseze.

  Chiar ?i a?a, un gand diferit ?i trecu dintr-o dat? prin minte. ??i-i sexi, tic?losul,” se surprinse pe sine spunand. Ceva ce-o f?cu s? scuture brusc din cap ca s? alunge acel gand, c?ci era ceva imposibil. Mai mult decat atat, chiar n-avea nevoie s? sufere din cauza unei iubiri interzise ?n acele clipe. ?Nu,” spuse ea ?ntr-un final. ?Asta n-o s? se ?ntample, c?ci am suferit odat? iubind. Mi-a fost de-ajuns atunci. Da, am pierdut prea multe din cauza iubirii ?n acea noapte cand via?a mea s-a terminat pentru c? am crezut ?ntr-un b?rbat. Unul care m-a doborat ?ntr-un final, transformandu-m? ?n monstrul de azi.”

  ***

  CU TREI ORE ?N URM?

  ?E?ti cumva caine, Ian SolHi? De asta mu?ti oamenii ca s? te r?zbuni pe ei, nu? Dac? da, atunci e?ti a naibii de gre?it?, c?ci cel pe care tocmai l-ai r?nit e ?eful t?u mai nou!” Strig? Kan de f?cu s? r?sune sala de ?edin?e, care era goal? ?n acele clipe.

  ??eful meu? Despre ce naiba vorbe?ti acum, sombe? Cum poate fi Han DooSan ?eful meu? Din cate ?tiu, persoana care conduce Departamentul de Omucideri e?ti tu. Tu ?i nimeni altul,” spuse SolHi, privind ?int? la Kan ?n a?teptarea unui r?spuns logic.

  Astfel, ?n timp ce-l privea, ?n?elese c? ceva ?n comportamentul lui Kan o f?cea nervoas?. De aceea ?i ?ncepu la un moment dat s?-?i mi?te piciorul, necontrolat. Mai apoi, sim?ind c? nu se mai putea controla doar stand pe loc, ?ncepu s? umble ?ncolo ?i-ncoace prin fa?a lui.

  S-a oprit ?n cele din urm? cand Kan ?i spuse, ?Tu ai fost cea care a spus asta: am fost ?eful t?u, pan? nu demult. Acum nu mai sunt. De ce? Pentru c? echipa noastr? a fost desfiin?at?. De aceea, de nu vrem s? cer?im ?n strad? ca s? avem ce manca, trebuie s? ne integr?m ?n echipa de la procuratur? sub conducerea lui Han DooSan.”

  ?Ce?” Strig? SolHi de parc? ?l v?zuse pe diavol. ?S? lucrez cu Han DooSan? Mai bine mor. ?i… sombe, cum naiba ?mi po?i propune s? lucrez cu el? ?tii prea bine ce mi-a f?cut omul ?sta. Trebuie s? fii nebun s?-mi propui s? lucrez ?n echipa lui cand ne uram atat de mult. Ne uram, sombe! Ne pandim unul pe altul ?n ?ntuneric, a?teptand cumin?i oportunitatea s? ne ?nfigem col?ii ?n gatul celuilalt. O ur? care face imposibil? colaborarea dintre noi doi. Doar dac?… unul din noi vrea s? termine mort dup? asta.”

  ?Atunci… ucide?i-v? odat? ?i ?nceta?i lupta asta inutil? care ne poate ?ngropa pe to?i ?ntr-un final.” Spunand asta, Kan tremur? ca frunza. De ce? Pentru c? ?ncepu s? urasc? faptul c? tot ?i mergea prost ?n ultima vreme. ?n special ?ncepu s? se urasc? pe sine ?i tot ce era legat de munca lui, mai ales dup? ce aflase c? anume din cauza lui SolHi echipa lui fusese desfiin?at?. Astfel, dac? nu voia s? moar? de foame, trebuia s? mearg? la procuratur? ?i s? lucreze sub comanda lui DooSan, ?n echipa-pilot organizat? de acesta. O echip? care le oferea tuturor un loc sigur de munc?. De asemenea, Kan mai ?n?elese ceva ?n acea zi: c? gre?ise mult acceptand-o pe SolHi s? lucreze pentru el, c?ci ?i d?duse astfel ?ansa lui DooSan s?-i atrag? ?i pe ei ?n acel joc periculos pe care el ?i SolHi p?reau s?-l joace.

  Chiar ?i a?a, chiar dac? ?tia asta, Kan tot n-avea curajul s?-i vorbeasc? deschis lui SolHi despre asta. De altfel nu-l l?sa inima s?-i spun? c? nu putuse s-o apere pe ea ?i ?ntreaga echip?. De aceea, singurul lucru pe care-l putea face era s? fac? ceea ce-i cereau al?ii s? fac?. Ceva deloc u?or, mai ales din cauza acelei persoane nebune, Ian SolHi, care st?tea ?n fa?a lui, ?nc?p??anat? ca un catar ?i deloc dispus? s? accepte acea ofert?, chiar dac? ?tiau ambii prea bine c? era singura lor ?ans? de supravie?uire.

  De altfel mai era un motiv pentru care Kan voia s-o for?eze pe SolHi s? lucreze cu DooSan: avea 45 de ani deja, ceea ce-l f?cea prea b?tran pentru a candida la un alt post sau s? se al?ture altei echipe, nemaivorbind de faptul c? nu putea ?ncepe ceva nou ?n cu totul alt domeniu. Astfel, ?n?elegand c? singura ?ans? s-o conving? s? lucreze pentru DooSan era s? fie dur cu ea, Kan ?ncepu s? se urasc? ?i mai mult, la fel cum ?ncepu s? urasc? sistemul care ?l for?a s? fac? asta. Mai mult de-atat, pentru prima dat? ?n trei ani de zile de cand lucra cu SolHi, ?ncepu s? regrete c-o acceptase ?n echip?.

  Cu toate acestea, chiar dac? ura ce se ?ntampla ?n acele clipe, n-avea de ales ?i trebuia s-o conving?. Da, trebuia s? fac? asta cu orice pre?, chiar dac? ?nsemna s-o r?neasc?. De aceea ?i-i spuse la un moment dat, cu glas plin de repro?, ??tii prea bine c? e?ti singura vinovat? pentru ce s-a ?ntamplat, SolHi. Ceva ce te face responsabil? ?i pentru soarta noastr?. ?n special pentru soarta mea, c?ci chiar n-am altundeva unde m? duce dac? m? concediaz? din poli?ie, nic?ieri ?n alt? parte decat dac? s? lucrez pentru Echipa Special? organizat? de Procuror Han. ?n caz contrar… voi tr?i ?n strad?, c?ci ?tii c?-s prea b?tran s? m? al?tur altui grup sau s? ?ncep ceva nou. A?a c?, dac? nu vrei s? m? faci s? regret c? te-am acceptat atunci ?n echip?, f? cum am spus.”

  This narrative has been purloined without the author's approval. Report any appearances on Amazon.

  Ascultand cele spuse de Kan, SolHi ?mpietri: era prea mult pentru ea s?-l aud? vorbind astfel, chiar mai mult decat se a?teptase s? aud? vreodat? de la el. Chiar ?i a?a, era con?tient? c? avea Kan dreptate cand spunea c? doar datorit? lui se putuse pune pe picioare ?n urm? cu trei ani cand nimeni nu-i d?dea o ?ans? din cauza c? o considerau asasin?. ?n acel moment nu-?i putea permite nici m?car s?-?i cumpere singur? de mancare, dar?mite s? ?nchirieze un apartament, ceva ce putu face dup? ce se al?tur? echipei lui Kan, dar… era totu?i prea mult s? aud? c? era vinovat?, ceva ce-o f?cu s? se simt? profund dezam?git?.

  Cu toate acestea, chiar dac? durur? ca naiba acele cuvinte, trebuia s? accepte adev?rul spus de ele: datorit? lui Kan o putuse lua de la cap?t. Pentru asta trebuia s?-i fie ve?nic recunosc?toare ?i cum nu cand timp de patru ani, imediat dup? proces ?i cat ?nv??ase la Academia de Poli?ie, SolHi tr?ise pe spatele lui Pack Mina. ?i, chiar dac? Mina nu se plansese nicicand de asta, SolHi ?tia c? nu putea tr?i ve?nic astfel. De aceea ?i se ?nvinse pe sine ?ns??i ?n clipa ?n care se putu ridica de jos ?i merge mai departe, chiar dac? se sim?ea ?nc? un nimeni. Mai ales… trebuia s? fac? asta, c?ci nu-i putea permite ?i Minei s?-?i ruineze via?a din cauza ei, un gand care-o convinse de fapt s? devin? detectiv ?n cele din urm?, chiar dac? mai ?nainte urase cu adev?rat acest job.

  De fapt a lucra ?n poli?ie era singur lucru pe care ?l putu face dup? ce Curtea Suprem? de Justi?ie o l?sase ?n libertate. Dar, chiar dac? era liber?, nu o declarar? inocent?. Fusese eliberat? din lips? de probe, iar asta nu-i salvase defel reputa?ia ?i, prin urmare, fusese respins? de societate, care continu? s-o considere asasina unui om bun. Mai bine zis era considerat? ?nc? un nimeni, cineva vinovat ?i care trebuia s? pl?teasc? cu orice pre? pentru ceea ce f?cuse. Dar, de?i ?tia c? toat? lumea o condamna pentru cele ?ntamplate ?n urm? cu ?apte ani, nu se a?teptase totu?i c? Kan o va judeca la fel. Ceva ce duru de altfel ca naiba.

  ?n cele din urm?, cand Kan ?i spuse, ??tiu c?-i greu pentru tine s? accep?i asta, SolHi, dar nu avem de ales. Mai mult de atat… e un ordin pe care trebuie s?-l accept?m,” SolHi zambi cu am?r?ciune.

  Dup? asta, SolHi se ?ntoarse ?i-l privi pe Kan cu ur? ?i dezam?gire ?n priviri. ?n acela?i timp, o mie de ganduri ?i roiau ?n minte f?r? s? fie capabil? s? le controleze, la fel cum nu mai era ?n stare s?-?i controleze ?i emo?iile. Chiar ?i a?a, SolHi era confuz?, c?ci, pe de-o parte, ?n?elegea c? n-avea de ales ?i trebuia s? accepte oferta lui DooSan, dar pe de alt? parte inima ei era la fel de ?nc?p??anat? ca ?i ea, strigandu-i continuu s? fug? de acolo sau va fi c?lcat? ?n picioare ?n cele din urm?. Totu?i, de?i sim?ea asta, SolHi nu fugi, ci spuse, ?E ultimul t?u cuvant, sombe?”

  ?Nu mai am nimic altceva de spus.” ?i era adev?rul, c?ci decise s-o fac? s? accepte acele condi?ii cu orice pre?. Da, trebuia s-o fac? s? accepte, c?ci nu-i putea permite s-o vad? iar ?n genunchi, o iubea prea mult ca s-o vad? iar d?rmat? la p?mant de via??, de oameni, de iubire, o iubea ca un tat? ce-?i iube?te fiica ?i ca un mentor ce-?i ador? eleva. De altfel acea iubire n-o sim?i Kan din senin, ci dup? mul?i ani ?n care lucrase cot la cot cu ea ?i ajunse s-o cunoasc?. Dar, de?i o ?tia bine pe SolHi ?i c? era al naibii de greu s-o convingi s? fac? ceva de nu voia asta, Kan decise c? trebuie neap?rat s-o conving? ?i-i spuse, ?Doar nu vrei s? fim neferici?i pentru ?ntreaga via??, nu SolHi?”

  SolHi surase iar ?i-i spuse, ?Atunci, dac? nu mai ai nimic altceva de zis, sombe, ??i spun eu iaca ce: de accept s? lucrez cu Han DooSan, s? nu te plangi pe urm? de unul ajunge criminal, adic? eu, c?ci poate c? Han DooSan o fi un caine de van?toare, dar eu voi fi prada care-l va ucide ?n final. Jur.” Dup? care SolHi pur ?i simplu plec?, trantind u?a ?n urma ei.

  ***

  Ie?ind din sala de ?edin?e, SolHi ?l v?zu pe DooSan a?ezat pe unul dintre birouri ?i ?inand un s?cule? cu ghea?? pe ?ncheietura mainii stangi de care ea-l mu?case la du?uri. La fel o v?zu ?i el. De aceea, ca s-o fac? s? se simt? vinovat?, o privi cu ochi de c??elu? suferind, tot atingandu-?i ?ncheietura r?nit?. Ba chiar d?du ?i s?cule?ul la o parte ca ea s? vad? mai bine urmele de din?i de pe piele, urme care de altfel se vedeau destul de bine, c?ci SolHi avuse grij? s?-?i ?nfig? bine din?ii ?n ?ncheietura lui. Ba chiar, v?zandu-l ac?ionand astfel, vru s? mai ?ncerce odat? faza de la du?uri, dar ??i spuse c? cauzase destule probleme ?ntr-o singur? zi ?i vru s?-?i vad? de drum.

  Cu toate acestea, cand Diavolul ??i bag? coada, DooSan vorbe?te. Astfel avu geniala idee s? spun?, ?Are ochii diavolului, cu focul etern sclipind ?n ei,” exact cand SolHi trecu pe lang? dansul. Iar ea, uitand de promisiunea pe care ?i-o f?cuse sie?i, c?ci comentariul cela reu?i s-o scoat? cu totul din s?rite, ?l privi mai ?ntai cu ochi de fiar?. Dup? care stranse cu putere pumnii, o mi?care care ?i puse ?n gard? pe ceilal?i detectivi afla?i la birou ?n acele clipe, care se retraser? cand de curand, ?tiind prea bine ce-i putea pielea lui SolHi cand ??i ie?ea din min?i. Doar DooSan continu? s? ?ad? pe biroul cela, chiar dac? observase ?frica” celorlal?i detectivi. Ceva ce totu?i pe el nu-l deranj?, c?ci ??i continu? show-ul cu mangaierea ?ncheieturii r?nite.

  Numai c?, dintr-o dat?, deveni atent cand un obiect zbur?tor - un scaun - trecu pe lang? el. Asta-l f?cu mai ?ntai s? tresar?, dup? care se ridic? de pe birou ?i privi ?n urm?, la calculatorul care se f?cuse ??nd?ri ?n contact cu scaunul. ?i, v?zand calculatorul f?cut buc??i, ?opti ap?sat, a?a ?ncat s? aud? ?i SolHi, ?Uff, va fi scump se pare de pl?tit ce-ai stricat.” Dup? care o privi ranjind.

  Spre marea lui surprindere nu v?zu urm? de remu?care sau team? ?n ochii ei, ci chiar v?zu ochii diavolului. Ceva ce DooSan c?utase de fapt: s-o scoat? din min?i ?i s? fie atacat de ea. Astfel, de era r?nit, avea ?ansa s-o tarasc? iar prin tribunale ca s-o ?nchid? ?ntr-o cu?c? ca pe un animal turbat ce nu poate tr?i ?n societate. Numai c?, ?n loc s?-l atace a?a cum sperase el, SolHi ??i v?zu de drum.

  Privind ?n urma ei, DooSan stramb? din nas. ?Nu, fie pe a ta,” bomb?ni el. ??i, Han DooSan, dac? vrea s? plece, n-are decat. Oricum e la cheremul t?u deja, c?ci, lucrand ?mpreun?, o po?i ?ine din scurt, ceva ce-?i va da f?r? doar ?i poate ?ansa s-o faci s? se tarasc? ?n fa?a ta, cer?ind ?ndurare.”

  Numai c?, ?n clipa ?n care ?l v?zu pe Yoon Suk apropiindu-se de el ?i aducand alt s?cule? cu ghea??, DooSan ??i ?inu limba dup? din?i. Prea tarziu ?ns?, c?ci Yoon Suk auzise ce bomb?nise el. Chiar ?i a?a, nu spuse nimic, ci-i arunc? s?cule?ul cela, for?andu-l pe DooSan s?-l scape pe primul ca s?-l poat? prinde din zbor pe cel aruncat de el. Dup? care, Yoon Suk ?i spuse, ranjind, ?n timp ce privea la urmele de din?i de pe ?ncheietura mainii lui DooSan, ?Se pare c?-?i vei aduce aminte de asta pentru ceva timp.”

  ?Da, trebuie s? accept asta: are din?i ascu?i?i,” spuse DooSan, for?and un zambet. Ceva ce nu-l impresion? totu?i pe Yoon Suk, c?ci acela-i spuse:

  ?Singurul Caine de Van?toare de aici sunte?i dvs, procuror Han. Chiar ?i a?a, nu voi nega faptul c? ?i SolHi poate fi un pitbul nebun de-i ?ncol?it?. Mai ales, te asigur c? nu-i deloc supus? ?i umil? cum ??i dore?ti. De aceea ?i-o s?-mi permit s?-?i dau un sfat: s? fii atent cat e?ti aici, procuror Han, ?n lumea hienelor unde singur te-ai cerut. ?i te asigur c? anume aici o s? regre?i definitiv faptul c? ai vrut s-o ?ngenunchezi ?i umile?ti, for?and-o s? lucreze pentru tine, cand de fapt singurul care-o s? p?timeasc? dup? asta e?ti tu.”

  Auzindu-l pe Yoon Suk vorbind astfel, DooSan stramb? din nas. Dup? care, cand Yoon Suk ?i ?ntoarse spatele ?i plec?, DooSan privi ?n urma lui, bomb?nind pe un ton iritat, ?E ?ndr?gostit de ea sau ce? S? fiu al naibii… chiar nu m-am a?teptat c? are admiratori.” Un comentariu care sun? mai mult a gelozie, decat a simplu comentariu. Apoi, dandu-?i seama c? ac?iona ciudat, DooSan ??i scutur? brusc capul. Mai ales cand ??i d?du seama c? Yoon Suk ?i vorbise calm despre SolHi ?i nu-l amenin?ase cum i se p?ruse lui la ?nceput. Chiar ?i a?a ??i spuse mai apoi, ?Ei bine, de-o fi una sau alta, vedem noi mai pe urm?. Oricum, cat lucr?m ?mpreun?, g?sesc la sigur ac de cojocul vostru, c?ci… chiar n-am de gand s? pierd lupta asta. Chiar n-am de gand.” Dup? care, ridicandu-se iar de pe biroul pe care ?ezuse pan? atunci, se ?ndrept? spre ie?ire.

  ***

  ?n fa?a geamului, care separa sala de ?edin?e de restul sec?iei de poli?ie, Kan privi lung ?n urma lui DooSan, care pleca. ?i, ?n cele din urm?, zambind, spuse, ?Singur ?i-ai varat capul ?n gura lupului, procuror Han DooSan, chiar dac? nu e?ti ?nc? con?tient de asta. Dar, ca orice persoan? oarb?, o s? faci ?i tu gre?eli. Sunt sigur de asta, la fel cum sunt sigur c? ai doar dou? ie?iri din problema ?n care te-ai b?gat: ?ndr?gostindu-te de ea sau… ?ntr-un sac mortuar. Sper doar s? nu fie a doua variant?, Han DooSan, ori va fi a doua oar? cand investighez moartea unui Han.” Dup? care, ranjind ciudat, asemeni unui monstru ce pandea din umbr?, Kan p?ru a fi singurul vinovat pentru cele ?ntamplate cu SolHi ?i DooSan ?n acei ultimi ani. Un fel de prieten cu col?i ascu?i?i, care abia a?tepta s?-i ?nfig? ?n gatul lor, c?utandu-?i dreptatea.